Plasticul este un produs relativ nou, cu o istorie puțin mai mare de un secol, material care a ajuns să fie utilizat la scară mondială relativ recent, înlocuind hârtia și aluminiul în multe ipostaze, în special în industria de packaging. Se discută din ce în ce mai intens despre impactul plasticului asupra mediului și despre nevoia de reciclare însă e bine de știut că, la început, acest material a fost privit ca o soluție ideală de a proteja natura și animalele, mulți cercetători susținând utilitatea sa în păstrarea resurselor naturale. De aici și până la deznodământul de azi, când plasticul este privit drept unul dintre cei mai mari inamici ai naturii, nu a fost deloc o cale lungă.
În prezent, se vând anual peste 300 de milioane de tone de plastic, mai bine de 90% din această imensă cantitate ajungând în depozitele de deșeuri și oceane de pe tot cuprinsul globului pământesc. De aceea, plasticul a devenit unul dintre materialele pe care azi le considerăm ca fiind printre cele mai periculoase pentru mediul înconjurător. Nu a fost însă la fel ca și acum, de altfel, materialele plastice fiind în trecut privite mai degrabă ca soluții ecologice, alternative la resursele naturale care și ele, sunt disponibile în cantitate limitată.
Alexander Parkes a prezentat pentru prima dată publicului un material plastic în anul 1862, cu ocazia Marii Expoziții Internaționale de la Londra, material pe care l-a denumit parkesine și despre care pretindea a fi fost fabricat din celuloză. Abia câteva decenii mai târziu avea să apară plasticul într-o compoziție asemănătoare celei de azi, bakelita, inventată în 1907 de chimistul Leo Baekeand. Acesta era fabricat din fenol și formaldehidă.
Cât privește reciclarea, trebuie să menționăm în primul rând Ziua Pământului, sărbătorită pentru prima dată în luna aprilie a anului 1970, dată la care a luat naștere și U.S. Environmental Protection Agency. În aceeași decadă au apărut și primele rapoarte științifice cu privire la aria de răspândire a materialelor plastice în America de Nord, cercetătorii devenind din ce în ce mai interesați despre impactul acestora asupra vieților marine.
Spre sfârșitul deceniului șapte al secolului trecut, americanii au început să utilizeze pungile de cumpărături de plastic. Astfel, în anul 1980, a apărut pe hartă și primul oraș din SUA care a adoptat un program de reciclare, Woodbury din statul New Jersey. Mai târziu, jurnalistul Charles Moore a descoperit cea mai mare grămadă de plastic plutitor, The Great Pacific Garbage Patch, în timp ce se întorcea la Los Angeles, traversând oceanul Pacific.
Câțiva ani mai târziu, Bangladesh a devenit prima țară din lume care a interzis complet pungile de plastic după ce în anul 2002, în urma unor inundații severe, gurile de canal și scurgerile au fost blocate de pungi de plastic. A urmat San Francisco în anul 2007. De asemenea, după ce în anii 1990 companiile de cosmetice au început să utilizeze microparticule de plastic în produsele lor, Olanda a devenit în anul 2014 prima țară din lume care a interzis complet acești compuși în produsele cosmetice.
